Aş vota, dar parcă nu...

Aş vota ca să am măcar feelingul că mi-am făcut-o cu mâna mea.
Nu aş vota ca să nu strige dup-aia toţi la mine să tac din gură, că mi-am făcut-o cu mâna mea.
Aş vota deoarece nu am mai votat cam demult.
Nu aş vota pentru că nu am votat nici mai demult, şi am avut motive să nu fac asta.
Aş vota deoarece aş avea de unde alege (he he he).
Nu aş vota deoarece chiar dacă sunt 12 "catindaţi", am impresia că şi acum trebuie să aleg răul cel mai mic. Din 12 rele, nu din 2.
Aş vota ca să am sentimentul că am încercat să elimin frauda măcar unui vot, al meu.
Nu aş vota deoarece oricum vor fi o grămadă de nereguli (par example, un prieten care va fi observator într-unul din satele de prin apropiere a primit instrucţiuni clare despre ce pagină a buletinului va trebui să arate eventualilor electori în vârstă, cu probleme de vedere, semianalfabeţi sau pur şi simplu depăşiţi de situaţie care vor cere îndrumări şi explicaţii).
Aş vota dacă aş şti cu cine...
Nu aş vota pentru că nu ştiu cu cine...
Moondog vă salută (sau nu vă salută...).

Atenţie, urmează publicitate

Încă mai zâmbesc de câte ori văd pe tarabele din pieţe ţigări "Fast", sub care apare avertismentul Smoking can kill.
Zâmbesc şi de spotul de promovare al ultimului album marca Puya, deoarece albumul se numeşte Românisme II, iar melodia care se aude în spot e cântată în engleză. Nu ştiu dacă ironia este intenţionată sau nu, dar pică bine.
Zâmbesc şi de reacţia, foarte probabil mai răspândită decât pot eu şti, unei amice care se arăta foarte nerăbdătoare să încerce nu mai ştiu ce şampon cu ulei de argan. Cu toate că nu ştie ce e ăla argan. Dar e ultimul apărut pe piaţă, deci, logic, trebuie să fie cel mai bun. În paranteză fie spus, arganul e un arbore endemic, din Maroc, iar uleiul de argan are numeroase proprietăţi nutritive, cosmetice şi medicinale, care au început însă să fie exploatate eficient relativ recent. Ceea ce înseamnă că în viitorul apropiat va apărea şi şamponul "cu de două ori mai mult ulei de argan" etc. Apropo de chestia asta, există o grămadă de produse care conţin de x ori mai mult ulei, mai multe proteine, mai multă coenzimă şi aşa mai departe. Să înţeleg că produsele iniţiale, de la care s-a pornit, nu fac nicio treabă deoarece nu aveau destulă substanţă activă? (că de aia mă gândesc că au dublat-o...).
Moondog vă salută.

Paranormal poate... dar cam atât

Am avut chef să văd un horror, şi m-am lăsat influenţat de cronica oficială a filmului Paranormal Activity, cel mai scariest film al ultimilor ani, care îmi va provoca coşmaruri fără număr etc.
Nici măcar nu vreau să scriu cît de departe de adevăr e toată povestea asta. Singurul moment care m-a speriat cu adevărat a fost cam pe la minutul 40 al filmului, când am făcut un efort uriaş să nu adorm, Doamne fereşte, cu ţigara aprinsă în mână.
Dar poate că sunteţi din cei cu inima slabă, sperioşi din cale-afară. Cu regret vă informez că nici voi n-aveţi şanse la vreo sperietură care să vă pericliteze ritmul cardiac, dintr-un motiv foarte simplu: activităţile paranormale au loc, of course, noaptea. În scopul înregistrării lor, eroul (?) filmului montează în dormitor o cameră de luat vederi ce funcţionează pe parcursul întregii nopţi, indicând în acelaşi timp şi ora. Buuun. Şi acum observăm că atunci când urmărim ceea ce înregistrează respectiva cameră, imaginea se derulează fast forward până înainte cu cîteva secunde de momentul în care se întâmplă ceva necurat, când imaginea începe să curgă normal. Adio surpriză, adio palpitaţii, adio icnete de groază...
Moondog vă salută.

Restanţă

Aşadar, pentru a nu rămâne dator, revin cu restanţa rămasă de la postarea anterioară. În urma unor discuţii destul de agitate, nu am reuşit să ajungem la un răspuns concret, scurt şi concis în privinţa următoarei probleme: într-un cuplu cu oarecare vechime (localizarea temporală fiind momentul T în care ambii parteneri realizează că e ceva mai mult decât o aventură şi încep să se gândească la o relaţie pe termen lung, T fiind evident o variabilă subiectivă), e mai bine ca partenerii să discute despre lucrurile mici, mărunte şi stupide (obiectiv), dar deranjante (subiectiv), sau e mai bine să treacă cu vederea/să înghită aceste mărunţişuri, acordând atenţie doar chestiunilor cu adevărat importante? Din viaţa reală, am întâlnit cupluri care acţionau conform primei variante, şi nu de puţine ori ţânţarul devenea rapid armăsar. Cuplurile care se încadrează nu aveau aparent nicio problemă, dar după ce discutam separat cu ei (băieţii la o bere, respectiv fetele la o cafea în mall, ştiţi ce vreau să zic), reieşea faptul că şi el, şi ea aveau o oarecare doză de frustrare provocată de exact mărunţişurile de care vă spuneam, mărunţişuri despre care se fereau să aducă vorba tocmai pentru a nu se ajunge altundeva cu discuţia...
Pentru ce variante aţi opta? Şi de ce? Şi nu îmi spuneţi că adevărul se află undeva la mijloc, pentru că nu am reuşit să îmi dau seama care e mijlocul în această problemă :p
Moondog vă salută.

Amestecate

Am reuşit în sfârşit să văd un film ceva mai vechi, puţin mediatizat (na, dacă nu musteşte de efecte speciale şi nu prezintă nici fluvii de sânge, nici ţâţe în prim plan), care însă ar merita văzut de toate categoriile de vârstă de la 14 ani în sus. Filmul se numeşte Die Welle (adică Valul), da, este german, şi pentru a nu vă strica farmecul eventualei vizionări nu vă pot povesti prea multe fără a cădea în păcatul spoilerelor. Dar, pentru a vă face o idee, cuvintele cheie sunt dictatură, tineri, manipulare. Ajunge.
Alt subiect: vă atrage o firmă de catering cu sediul pe strada Şanţului? Coincidenţă nefericită. Putea fi şi mai rău, trebuie să recunosc. Avem şi strada Cimitirului, de exemplu.
Pentru final păstrasem o întrebare retorică, însă pe parcurs întrebarea s-a transformat în ceva mai mult, au apărut variante de răspuns, opinii pro şi contra, aşa că am decis că respectiva chestiune va fi obiectul următoarei postări. ASAP.
Moondog vă salută.

Informatică distractivă

Pentru început, precizez că mă pricep la chestii din ăstea IT la nivel de utilizator casnic, mă descurc la o instalare/dezinstalare de program, upgrade şi aşa mai departe.
Din acest motiv, ajuns la serviciu şi descoperind că PC-ul de la birou cere cu insistenţă upgradarea antivirusului, am acţionat în consecinţă. Dar nu am ţinut cont de faptul că respectiva maşinărie are o vârstă respectabilă, dacă o calculăm în ani PC-eşti, adică e de prin 2004 (vă daţi seama câte ţigări fumez până binevoieşte să pornească? Nu mai vorbesc de multitasking...). Aşa că, normal, în momentul când a realizat că are cinci ferestre deschise simultan, the machine s-a hotărât să ia o pauză, din motive de suprasolicitare. Nu-i nimic, că deja ştiam ce să fac; deschid task managerul şi încet încet opresc pe rând procesele. Buuun, şi acum partea care m-a amuzat: la un moment dat, îmi apare pe monitor un mesaj care spunea aşa: "Error during error showing".
Ăăăăă.....?! Ziceţi voi, dacă sunteţi mai pricepuţi, ce o fi însemnat şi asta, că eu am râs şi mi-am văzut mai departe de treabă.
Moondog vă salută.

A mai trecut...

...un Halloween. Discuţiile de mai demult, despre sărbătoarea asta preluată la pachet cu aproape orice chestie etichetată "Made in USA", etichetă ce ţine loc de garanţie a calităţii (ceea ce nu e adevărat, dar mă rog), discuţiile, aşadar, au dispărut aproape cu desăvârşire. Oricum nu aveau sens, din mai multe motive: Halloweenul a fost preluat de o grămadă de alte naţii, fără să le submineze identitatea culturală; ne interesează partea "funny & creepy", cea cu costumaţiile mai mult sau mai puţin horror şi cu petrecerile asociate, sensul adevărat, cel de comemorare a morţilor, regăsindu-se complet şi tradiţional în autohtona Zi a Morţilor, cu flori, coroane, lumânări şi vizitarea mormintelor celor dragi; lucrul ăsta este demonstrat şi de faptul că am preluat doar jumate din Halloween, nevăzând/neauzind ca pînă acum să fie utilizată şi partea cu "trick or treat".
Nu-i nimic, aşteptăm cu nerăbdare luna februarie, când reîncepe bătălia dintre comercial-capitalistul Valentin şi autohtonul Dragobete.
Concluzia mişto aparţine unui amic, care a spus scurt şi concis că atâta timp cât nu sărbătorim ziua naţională pe 4 iulie, nu suntem ameninţaţi de americanizare completă. True, true...
Moondog vă salută.